www.lifeaftertheoilcrash.net
www.globalpublicmedia.com
www.peakoil.blogspot.com
www.kunstler.com
www.declinul-petrolului.blogspot.com
www.petrol.home.ro
www.petrocolaps.wordpress.com
Sau dati un search google "peak oil".
sâmbătă, 10 mai 2008
vineri, 9 mai 2008
Pretul petrolului 125$/baril - dar omenirea viseaza...
Preţul petrolului a depăşit vineri pentru prima dată nivelul de 125 de dolari pe baril, în contextul în care tendinţa ascendentă a cotaţiilor şi contractelor futures cu combustibil pentru încălzire au determinat fondurile de investiţii să facă plasamente pe această piaţă. Petrolul destinat pieţei americane, cu livrare în luna iunie, a fost cotat vineri la valoarea record de 125,12 dolari pe baril, depăşind maximul istoric de 124,7 dolari pe baril atins în debutul şedinţei.
(Mediafax)luni, 17 decembrie 2007
Intrebare retorica.
Pretul barilului de petrol a ajuns aproape de pragul de 100$. Acum 9 ani, era in jur de 10$ si toata lumea era fericita. Oare cat va mai trebui sa creasca pentru ca oamenii sa-si dea seama ca e ceva in neregula?! Si inca, rau de tot...
sâmbătă, 17 noiembrie 2007
Un raportor ONU propune un moratoriu asupra biocombustibililor.
Raportorul ONU pentru Dreptul la alimentatie, Jean Ziegler*, a propus un moratoriu (o interdictie) de 5 ani a productiei de biocombustibili din plante comestibile, pentru a combata explozia preturilor globale la alimente. In cele ce urmeaza va prezentam un fragment dintr-o conferinta de presa tinuta la New York in data de 25 octombrie 2007 in sediul ONU.
"Doamnelor si domnilor va multumesc. In primul rand vreau sa vorbesc despre situatia foametei in lume. Pentru inceput, o definitie a dreptului la alimentatie. Acesta inseamna dreptul de a avea un acces permanent, direct sau prin mijloace financiare, la o alimentatie adecvata din punct de vedere cantitativ si calitativ, corespunzatoare traditiilor si culturii poporului din care face parte consumatorul, si care sa-i asigure o dezvoltare fizica si mentala, individuala si colectiva, si o viata demna, eliberata de teama. Acest drept este grav violat in multe parti ale lumii, iar situatia devine din ce in ce mai rea pe zi ce trece. Foamete din lume devine din ce in ce mai mare, in loc sa scada.[...]
In cele ce urmeaza voi discuta despre biocombustibili. Presedintii SUA si ai Braziliei, Bush, respectiv Lula au afirmat ca in 5 ani, inca 26 de milioane de hectare de teren agricol vor fi utilizate pentru productia de biocombustibili, in principal, etanol si biodiesel. Motivele invocate au fost: prevenirea schimbarii climatice, reducerea datoriei externe si reducerea dependentei fata de tarile producatoare de petrol din Orientul Mijlociu. Desigur, motivele celor doi presedinti sunt legitime, si poti intelege aceste argumente. Nu e vorba de cinicism aici.
Dar efectul transformarii a sute de mii de tone de cereale (porumb in special), de soia, de ulei de palmier etc. in combustibili este absolut catastrofic pentru oamenii infometati. Sa va dau doar cateva exemple. Pretul fainii de grau s-a dublat in ultimii 10 ani iar cel al porumbului a crescut de 4 ori.
Sa presupunem ca ai o masina pe care o alimentezi cu etanol si iti umpli rezervorul cu 50 litri de etanol. Pentru a produce 50 de litri de etanol, se consuma 232 kilograme de porumb. Cu aceasta cantitate de porumb (echivalentul caloric) un copil poate trai un an de zile. Deci e o crima impotriva umanitatii sa convertesti teren agricol in care produci alimente pentru productia de biocombustibili. Eu propun sa se creeze un moratoriu pe timp de 5 ani a acestei transformari. De ce 5 ani? E realistic sa presupunem ca progresul tehnologic va permite ca peste 5 ani sa producem biocombustibili pe scara larga din resturi agricole."
*Jean Ziegler (nascut la 19 Aprilie 1934) este Raportorul special al ONU pentru Dreptul la alimentatie si profesor de sociologie la Universitatea din Geneva si la Universitatea Sorbonna din Paris.
"Doamnelor si domnilor va multumesc. In primul rand vreau sa vorbesc despre situatia foametei in lume. Pentru inceput, o definitie a dreptului la alimentatie. Acesta inseamna dreptul de a avea un acces permanent, direct sau prin mijloace financiare, la o alimentatie adecvata din punct de vedere cantitativ si calitativ, corespunzatoare traditiilor si culturii poporului din care face parte consumatorul, si care sa-i asigure o dezvoltare fizica si mentala, individuala si colectiva, si o viata demna, eliberata de teama. Acest drept este grav violat in multe parti ale lumii, iar situatia devine din ce in ce mai rea pe zi ce trece. Foamete din lume devine din ce in ce mai mare, in loc sa scada.[...]
In cele ce urmeaza voi discuta despre biocombustibili. Presedintii SUA si ai Braziliei, Bush, respectiv Lula au afirmat ca in 5 ani, inca 26 de milioane de hectare de teren agricol vor fi utilizate pentru productia de biocombustibili, in principal, etanol si biodiesel. Motivele invocate au fost: prevenirea schimbarii climatice, reducerea datoriei externe si reducerea dependentei fata de tarile producatoare de petrol din Orientul Mijlociu. Desigur, motivele celor doi presedinti sunt legitime, si poti intelege aceste argumente. Nu e vorba de cinicism aici.
Dar efectul transformarii a sute de mii de tone de cereale (porumb in special), de soia, de ulei de palmier etc. in combustibili este absolut catastrofic pentru oamenii infometati. Sa va dau doar cateva exemple. Pretul fainii de grau s-a dublat in ultimii 10 ani iar cel al porumbului a crescut de 4 ori.
Sa presupunem ca ai o masina pe care o alimentezi cu etanol si iti umpli rezervorul cu 50 litri de etanol. Pentru a produce 50 de litri de etanol, se consuma 232 kilograme de porumb. Cu aceasta cantitate de porumb (echivalentul caloric) un copil poate trai un an de zile. Deci e o crima impotriva umanitatii sa convertesti teren agricol in care produci alimente pentru productia de biocombustibili. Eu propun sa se creeze un moratoriu pe timp de 5 ani a acestei transformari. De ce 5 ani? E realistic sa presupunem ca progresul tehnologic va permite ca peste 5 ani sa producem biocombustibili pe scara larga din resturi agricole."
*Jean Ziegler (nascut la 19 Aprilie 1934) este Raportorul special al ONU pentru Dreptul la alimentatie si profesor de sociologie la Universitatea din Geneva si la Universitatea Sorbonna din Paris.
vineri, 12 octombrie 2007
Miturile etanolului.
James Eaves *
Politicienii vorbesc adeseori despre etanol ca despre un "combustibil reinnoibil" care ar putea asigura "siguranta energetica" a SUA. Ei promulga diverse legi, cum ar fi "Actul combustibililor reinnoibili" ("The Renewable Fuels Act"), "Actul de securitate al biocombustibililor"("The BioFuels Security Act") pentru a mari subventiile acordate industriei etanolului. Mass media foloseste si ea acest limbaj, descriind etanolul drept un "combustibil verde" care poate asigura Americii "independenta energetica", spre deosebire de petrol pe care SUA trebuie sa-l importe din Canada, Mexic, Orientul Mijlociu sau America Latina.
Dar este etanolul cu adevarat o sursa reinnoibila de energie, si este el mai sigur decat petrolul? Raspunsul la aceste doua intrebari este, in mod surprinzator, NU. In primul rand, etanolul nu este produs acum intr-un mod "reinnoibil" (renewable) - procesul de productie este aproape complet dependent de combustibilii fosili: carbune, gaze naturale (ingrasaminte) si motorina (masini agricole). De asemenea, un studiu recent publicat de Academia Nationala de Stiinte arata ca in conditiile in care toata productia de porumb din SUA ar fi folosita pentru fabricarea etanolului, s-ar putea acoperi doar 14% din consumul de benzina din SUA.
Daca etanolul ar fi produs intr-un mod care nu ar necesita utilizarea combustibililor fosili, doar o cantitate infima ar mai ajunge la pompe. Pentru a intelege de ce e asa, sa consideram un studiu din 2002 al Departamentului Agriculturii al SUA care estimeaza cantitatea de energie folosita in fiecare stadiu al producerii etanolului. Conform acestui studiu, daca facem presupunerea ca o parte din etanol o folosim pentru a produce tot etanol, procesul poate fi continuat, dar cu un beneficiu redus: daca tot porumbul din SUA ar fi transformat in etanol, s-ar inlocui doar 3,5% din benzina consumata in prezent. Aceeasi cantitate s-ar putea economisi daca toate cauciucurile masinilor ar fi umflate corespunzator. Tineti cont insa de faptul ca SUA contribuie cu 70% din exportul mondial de porumb, si deci, prin deturnarea unor mari cantitati de porumb pentru productia de etanoi, pretul mancarii va creste dramatic pe plan global, afectand mai ales tarile sarace.
Alta problema a etanolului este acela ca nu e tocmai sigur. E adevarat ca in SUA productia pe hectar de porumb a crescut substantial in ultimii zeci de ani, dar aceasta crestere s-a apropiat de un plafon, nemaireusind sa faca fata cresterii populatiei. Mai rau, din cauza fenomenului incalzirii globale, a secetelor tot mai prelungite si a epuizarii multor acvifere, este de asteptat ca in viitor productia de porumb sa scada cu 20%.
De dragul argumentatiei, vom fi optimisti si vom presupune ca fluctuatia productie de porumb va ramane in parametrii istorici. Vom folosi datele oferite de Serviciul national de statistici agricole pentru a estima frecventa si marimea variatiilor productiei de etanol la care ne putem astepta in viitor. Putem compara fluctuatiile productiei de etanol cu fluctuatia importurilor de petrol.
Mai precis, vom considera perioada 1960-2005, care include pe langa alte socuri petroliere, si razboiul de 6 zile, embargoul OPEC, revolutia iraniana si razboiul dintre Irak si Iran. Daca variatiile in aprovizionarea cu porumb si petrol in aceasta perioada reprezinta un punct de pornire rezonabil pentru viitoare predictii, ne putem astepta ca de la un an la altul, de exemplu, productia de porumb sa scada cu 12%. Pe de alta parte, fluctuatiile importului de petrol sunt mult mai mici. In timpul crizei OPEC din 1973, productia globala a scazut cu 6%. Prin urmare, inlocuirea benzinei cu etanolul (in masura in care ar fi posibila) ar schimba riscurile geostrategice cu riscurile variatiei de productie; riscuri de fapt mai mari ca marime.
Nu in ultimul rand, utilizarea etanolului expune economia la un nou gen de risc: fluctuatia productiei de etanol si modificarile in cererea de etanol sunt ambele cauzate de conditiile meteorologice. De exemplu, o vara calduroasa creste cererea de etanol, ca urmare a faptului ca soferii vor calatori mai mult pentru a se duce in vacanta. In acelasi timp, vremea secetoasa si valurile de caldura afecteaza cultura de porumb, ducand la cresterea pretului acestuia si prin urmare si al etanolului. Pe de alta parte, nu exista o legatura directa intre aprovizionarea cu benzina si temperatura.
Relatia dintre vreme si productia de etanol nu este bine cunoscuta, dar fara indoiala da un argument in plus pentru faptul ca exista alternativa energetice mai bune decat etanolul. Poate e mai eficient sa utilizam gaz natural lichefiat sau petrol sintetic obtinut din carbuni, decat sa utilizam acesti combustibili pentru a produce etanol. Sau, daca vrem o solutie regenerabila, putem folosi de exemplu panouri solare si masini electrice. Chiar daca acestea nu sunt cele mai bune solutii, ideea e ca exista alternative la etanol la care trebuie sa ne gandim. Deoarece tehnologiile si pietele in domeniul energetic sunt foarte complexe, nu putem avea prea mare incredere ca politicienii vor alege cea mai buna varianta, mai ales cand este vorba de multe miliarde de dolari sub forma de subventii, de exemplu.
* James Eaves este lector universitar in Departamentul de Finante si Asigurari al Universitatii Laval, Canada.
Politicienii vorbesc adeseori despre etanol ca despre un "combustibil reinnoibil" care ar putea asigura "siguranta energetica" a SUA. Ei promulga diverse legi, cum ar fi "Actul combustibililor reinnoibili" ("The Renewable Fuels Act"), "Actul de securitate al biocombustibililor"("The BioFuels Security Act") pentru a mari subventiile acordate industriei etanolului. Mass media foloseste si ea acest limbaj, descriind etanolul drept un "combustibil verde" care poate asigura Americii "independenta energetica", spre deosebire de petrol pe care SUA trebuie sa-l importe din Canada, Mexic, Orientul Mijlociu sau America Latina.
Dar este etanolul cu adevarat o sursa reinnoibila de energie, si este el mai sigur decat petrolul? Raspunsul la aceste doua intrebari este, in mod surprinzator, NU. In primul rand, etanolul nu este produs acum intr-un mod "reinnoibil" (renewable) - procesul de productie este aproape complet dependent de combustibilii fosili: carbune, gaze naturale (ingrasaminte) si motorina (masini agricole). De asemenea, un studiu recent publicat de Academia Nationala de Stiinte arata ca in conditiile in care toata productia de porumb din SUA ar fi folosita pentru fabricarea etanolului, s-ar putea acoperi doar 14% din consumul de benzina din SUA.
Daca etanolul ar fi produs intr-un mod care nu ar necesita utilizarea combustibililor fosili, doar o cantitate infima ar mai ajunge la pompe. Pentru a intelege de ce e asa, sa consideram un studiu din 2002 al Departamentului Agriculturii al SUA care estimeaza cantitatea de energie folosita in fiecare stadiu al producerii etanolului. Conform acestui studiu, daca facem presupunerea ca o parte din etanol o folosim pentru a produce tot etanol, procesul poate fi continuat, dar cu un beneficiu redus: daca tot porumbul din SUA ar fi transformat in etanol, s-ar inlocui doar 3,5% din benzina consumata in prezent. Aceeasi cantitate s-ar putea economisi daca toate cauciucurile masinilor ar fi umflate corespunzator. Tineti cont insa de faptul ca SUA contribuie cu 70% din exportul mondial de porumb, si deci, prin deturnarea unor mari cantitati de porumb pentru productia de etanoi, pretul mancarii va creste dramatic pe plan global, afectand mai ales tarile sarace.
Alta problema a etanolului este acela ca nu e tocmai sigur. E adevarat ca in SUA productia pe hectar de porumb a crescut substantial in ultimii zeci de ani, dar aceasta crestere s-a apropiat de un plafon, nemaireusind sa faca fata cresterii populatiei. Mai rau, din cauza fenomenului incalzirii globale, a secetelor tot mai prelungite si a epuizarii multor acvifere, este de asteptat ca in viitor productia de porumb sa scada cu 20%.
De dragul argumentatiei, vom fi optimisti si vom presupune ca fluctuatia productie de porumb va ramane in parametrii istorici. Vom folosi datele oferite de Serviciul national de statistici agricole pentru a estima frecventa si marimea variatiilor productiei de etanol la care ne putem astepta in viitor. Putem compara fluctuatiile productiei de etanol cu fluctuatia importurilor de petrol.
Mai precis, vom considera perioada 1960-2005, care include pe langa alte socuri petroliere, si razboiul de 6 zile, embargoul OPEC, revolutia iraniana si razboiul dintre Irak si Iran. Daca variatiile in aprovizionarea cu porumb si petrol in aceasta perioada reprezinta un punct de pornire rezonabil pentru viitoare predictii, ne putem astepta ca de la un an la altul, de exemplu, productia de porumb sa scada cu 12%. Pe de alta parte, fluctuatiile importului de petrol sunt mult mai mici. In timpul crizei OPEC din 1973, productia globala a scazut cu 6%. Prin urmare, inlocuirea benzinei cu etanolul (in masura in care ar fi posibila) ar schimba riscurile geostrategice cu riscurile variatiei de productie; riscuri de fapt mai mari ca marime.
Nu in ultimul rand, utilizarea etanolului expune economia la un nou gen de risc: fluctuatia productiei de etanol si modificarile in cererea de etanol sunt ambele cauzate de conditiile meteorologice. De exemplu, o vara calduroasa creste cererea de etanol, ca urmare a faptului ca soferii vor calatori mai mult pentru a se duce in vacanta. In acelasi timp, vremea secetoasa si valurile de caldura afecteaza cultura de porumb, ducand la cresterea pretului acestuia si prin urmare si al etanolului. Pe de alta parte, nu exista o legatura directa intre aprovizionarea cu benzina si temperatura.
Relatia dintre vreme si productia de etanol nu este bine cunoscuta, dar fara indoiala da un argument in plus pentru faptul ca exista alternativa energetice mai bune decat etanolul. Poate e mai eficient sa utilizam gaz natural lichefiat sau petrol sintetic obtinut din carbuni, decat sa utilizam acesti combustibili pentru a produce etanol. Sau, daca vrem o solutie regenerabila, putem folosi de exemplu panouri solare si masini electrice. Chiar daca acestea nu sunt cele mai bune solutii, ideea e ca exista alternative la etanol la care trebuie sa ne gandim. Deoarece tehnologiile si pietele in domeniul energetic sunt foarte complexe, nu putem avea prea mare incredere ca politicienii vor alege cea mai buna varianta, mai ales cand este vorba de multe miliarde de dolari sub forma de subventii, de exemplu.
* James Eaves este lector universitar in Departamentul de Finante si Asigurari al Universitatii Laval, Canada.
luni, 6 august 2007
Resurse Peak Oil.
Viata dupa prabusirea petrolului.
A.S.P.O.(Asociatia de studiu a Peak Oil-ului).
Un site romanesc despre Peak Oil.
Lupul e la usa: ghidul incepatorului in Peak Oil.
Imperiul petrolier al SUA.
Global Public Media - materiale audio-video despre Peak Oil.
Site-ul lui Richard Heinberg.
Site-ul lui Mike Rupper.
Blog-ul lui James Howard Kunstler.
A.S.P.O.(Asociatia de studiu a Peak Oil-ului).
Un site romanesc despre Peak Oil.
Lupul e la usa: ghidul incepatorului in Peak Oil.
Imperiul petrolier al SUA.
Global Public Media - materiale audio-video despre Peak Oil.
Site-ul lui Richard Heinberg.
Site-ul lui Mike Rupper.
Blog-ul lui James Howard Kunstler.
Ce este Peak Oil-ul?
1.Ce este "apogeul petrolului" (peak oil)?
"Vârful petrolului" sau "apogeul petrolului" (Peak Oil) este momentrul în care extracţia de petrol în lume îşi va atinge maximul. Acest concept a fost introdus de către geologul american Marion King Hubbert . Ideea e foarte simplă: Devreme ce petrolul este o resursă neregenerabilă, cantintatea extrasă va fi din ce în ce mai mare, până la un moment dat când va fi atins un maxim (numit "vârful petrolului" sau "vârful Hubbert") după care extracţia va începe, inevitabil, să scadă. În timp, cantitatea extrasă urmează o curbă, numită " curba Hubbert " care e asemănătoare cu un clopot.
2.De ce să ne facem griji?
"Vârful petrolului" reprezintă o schimbare dramatică. Petrolul a reprezentat, în secolul trecut, sursa de bază a creşterii economice şi a dezvoltării tehnologice. Odată cu această dezvoltare, cererea de petrol a devenit din ce în ce mai mare - iar această cerere a fost acoperită printr-o creştere continuă a extracţiei de petrol. Acest lucru nu va mai putea fi făcut după "vârful petrolului".
Acest lucru va duce desigur la creşterea preţurilor la benzină şi motorină. Dar asta este doar un factor absolut minor! Să ne gândim doar la problema transporturilor - toate produsele vor deveni mai scumpe. Mâncarea va fi prima pe listă, fireşte! (Să nu uităm că agricultura presupune o seamă de operaţii care se execută cu ajutorul maşinilor agricole care folosesc motorină!). De asemenea, industria petrochimică este dependentă de petrol. Vârful petrolului va afecta aşadar fiecare aspect al industriei care foloseşte energie, sau petrol ca materie primă.
3."Vârful petrolului" înseamnă că am rămas fără petrol?
Nu, înseamnă doar că am extras jumătate din cantitatea de aproximativ 2 mii de miliarde de barili care se presupune că există în subsolul Pământului. De asemenea, înseamnă că am extras ceea ce era mai uşor de extras: petrolul care a mai rămas în subsol va fi mai dificil de extras. Zăcămintele de petrol nu sunt simple rezervoare! Exctracţia petrolului depinde de presiunea din interiorul zăcământului care îl împinge înafară. Iniţial, lucrurile merg foarte uşor - e suficient să faci o gaură în pământ şi petrolul va ţâşni pur şi simplu la suprafaţă! Dar pe măsură ce presiunea scade, trebuie să injectezi apă marină sau dioxid de carbon pentru a menţine presiunea. Iar acest lucru nu merge la nesfârşit - de fapt, niciodată nu poţi extrage tot petrolul care se află într-un zăcământ, ci doar circa 40% din el! La un moment dat, se ajunge în situaţia că se consumă mai multă energie pentru a extrage petrolul, decât cea rezultată din petrolul extras! Evident, într-un asemenea caz exploatarea încetează!
4.Când va avea loc "Vârful petrolului"?
Asupra acestei probleme există mai multe opinii. Sursele credibile vorbesc despre o stopare a creşterii în următorii 5 ani. De exemplu, asociaţia de studii a vârfului petrolului ( ASPO ) afirmă că acest moment va interveni în anul 2008.
5.Care sunt cauzele "vârfului petrolului" ?
Istoria extracţiei petrolului urmează o curbă matematică, de forma unui clopot, numită curba lui Hubbert. Această lege se aplică nu doar în cazul petrolului, ci şi pentru extracţia multor altor resurse. Extracţia de petrol a început la sfârşitul secolului 19. Interesul a crescut pe măsură ce oamenii şi-au dat seama cât de importantă este această resursă pentru economie. Din ce în ce mai mult petrol a fost descoperit, iar rata extracţiei a crescut neîncetat. Însă, după 1964 (care a reprezentat un maxim), descoperirile de noi zăcăminte de petrol au început să fie din ce în ce mai reduse. Asta nu s-a întâmplat pentru că oamenii ar fi renunţat la căutări, ci din simplul motiv că zăcămintele au devenit din ce în ce mai greu de găsit - cu tot avantajul dat de noile tehnologii. Este evident că, odată ce descoperirile de noi zăcăminte sunt din ce în ce mai rare, va veni un moment când şi extracţia va scădea! Devreme ce încă mai descoperim noi resurse, şi mai avem destule rezerve în zăcămintele deja exploatate, producţia de petrol nu se va prăbuşi pur şi simplu după "vârf" ci va cunoaşte o scădere graduată.
6.Care sunt totuşi consecinţele "Vârfului petrolului"?
Problema fundamentală este următoarea: Cererea de petrol cunoaşte o creştere de 2-2,5% anual - şi nu sunt şanse de atenuare, devreme ce ţări cum ar fi China sau India (peste o treime din populaţia globului!) au o politică de industrializare şi o rată de creştere a cererii de petrol de 8-9% pe an! Chiar dacă vor mai trece câţiva ani după "apogeu", preţurile la petrol vor face printre altele ca transportul pe distanţe mari să devină prea scump - conducând astfel la un fenomen de "re-localizare", opus globalizării prezente. Ce avantaj va avea de exemplu o firmă americană să folosească mâna de lucru ieftină dintr-o ţară de mâna a treia pentru a produce adidaşi să zicem, când preţul pentru a-i aduce apoi în ţară va deveni atât de mare încât afacerea să devină nerentabilă?
"Vârful petrolului" va pune în discuţie modul de creştere al economiei mondiale, bazată pe consum. Standardele de viaţă din ţările occidentale - şi nu numai - vor scădea după momentul "vârfului". (vezi: "Sfâşitul Suburbiei ") Să nu ne facem iluzii! Chiar şi o scădere aparent minoră a producţie poate duce la creşteri majore ale preţului petrolului (În timpul crizei din anii 1970, o scădere cu 5% a dus la creşteri de aproape 4 ori ale preţului petrolului brut!). Iar ceea ce va urma nu va fi o simplă criză, ci o condiţie permanentă a civilizaţiei umane! Recesiunea economică este de neevitat, ducând la creşterea preţurilor la toate produsele, sărăcirea populaţiei, şomaj şi mişcări sociale de amploare, noi războaie pentru resurse etc.
Producţia de petrol va scădea treptat, iar peste 50 de ani după "vârf" va deveni practic nesemnificativă. Acela va fi sfârşitul erei petrolului... Societatea industrializată, aşa cum o cunoaştem astăzi nu va mai exista. Iar foarte mult timp pentru a dezvolta surse alternative de energie nu avem!
7.Care ar fi sursele alternative şi ce probleme tehnice pun acestea?
Din păcate, lucrurile sunt departe de a fi atât de optimiste pe cât par la prima vedere... Multe dintre sursele aşa-zis "alternative" la petrol sunt de fapt, mai degrabă, "derivate" ale petrolului. Voi prezenta în cele ce urmează câteva dintre ele:
a.Petrolul extras din nisipurile canadiene (zăcăminte neconvenţionale).
Partea proastă este că exctraţia petrolului din nisipurile petrolifere este foarte costisitoare şi totodată - ceea ce e şi mai grav - este ineficientă din punct de vedere energetic: se consumă un baril de petrol pentru a extrage doar 1,5 barili (în timp ce în cazul petrolului "clasic" proporţia este de 1:30). E greu de crezut faptul că cineva va investi o sumă atât de uriaşă pentru rezultate relativ modeste. Iar o asemenea investiţie va fi făcută abia când preţurile petrolului mondial vor fi deja extrem de ridicate. Chiar şi pentru cele mai optimiste previziuni, producţia suplimentară de 4 milioane de barili pe zi va reprezenta doar o picătură în oceanul cererii tot mai mari de petrol pe plan mondial...
b.Concepţia "abiotică" despre petrol.
Există o teorie recentă, introdusă de geologii sovietici în anii 1970, potrivit căreia petrolul are o origine "abiotică" provenind din nişte procese chimice de condensare a hidrocarburilor gazoase, undeva la nivelul mantalei (circa 70 km adâncime). Majoritatea geologilor nu sunt însă de acord cu această concepţie. Şi chiar dacă această teorie ar fi corectă, procesul de reînoire, dacă are într-adevăr loc, ar fi extrem de lent - la nivelul erelor geologice - deci are oricum o prea mică influenţă asupra condiţiilor lumii în care trăim. Declinul producţiei de petrol a avut loc deja cam în toate ţările din lume (excepţie făcând doar ţările din Orientul Mijlociu). De exemplu, în SUA maximul producţiei a fost atins în anii 1970 (la 10 milioane de barili pe zi) în timp ce azi producţia este menţinută la un nivel de 5 milioane de barili pe zi.
c.Petrolul "sintetic" obţinut din cărbune.
Această tehnologie a fost utilizată masiv de Germania nazistă în timpul războiului, din cauză limitării resurselor petroliere. Circa o jumătare din petrolul utilizat de armata germană a provenit pe această cale. Totuşi, procedeul folosit este costisitor şi ineficient: Din 100 de kilograme de cărbune abia se obţin 30 de litri de petrol. Fireşte, ceea ce nevoia a împins pe germani să facă în război s-ar putea să împingă şi omenirea, odată cu scăderea resurselor "clasice" de petrol. Însă, nici resursele de cărbune nu sunt nelimitate! În ritmul în care sunt exploatate azi, ele sunt suficiente pentru 200 de ani, însă în cazul unei utilizări intensive, fireşte, ele se vor termina mult mai repede! Nici factorul "poluare" nu poate fi neglijat în acest caz!
d.Energia solară, eoliană, energia mareelor, energia geotermală.
Energiile solare şi eoliene suferă de restricţii fizice evidente şi nu vor fi în stare să înlocuiască decât o parte minoră din energia dată de petrol. În primul rând, le lipseşte ceea ce se cheamă "densitatea energetică" pe care o are petrolul. De exemplu: Sunt necesare 13000 de turbine eoliene pentru a genera aceiaşi energie electrică pe care o dă o centrală termoelectrică (555-megawaţi). Celulele fotovoltaice sunt chiar mai puţin eficiente: toate panourile solare instalate la momentul de faţă în lume abia dau energia unei centrale termoelectrice cu cărbuni! (circa 500 megawaţi). În plus, energia eoliană şi solară NU este o formă de energie transportabilă aşa cum este cea dată de petrol: şi în nici un caz nu poate asigura reţeaua actuală de transporturi: camioane, vapoare, avioane etc. Un alt aspect deloc de neglijat, este cel potrivit căruia, în fiecare celulă fotovoltaică se investeşte o cantitate importantă de tehnologie (extracţie de metale rare de exemplu), tehnologie care consumă petrol! De fapt, realitatea tristă arată că e necesară mult mai multă energie pentru a crea o celulă fotovoltaică decât ne putem aştepta să ne dea înapoi sub formă de energie electrică! Lucrurile nu sunt foarte roze nici în ceea ce priveşte energia mareelor şi cea geotermală - datorită costurilor ridicate pentru a construi astfel de centrale şi a productivităţii scăzute.
e.Dar biocombustibilii?
Biocombustibilii, cum ar fi biodieselul, etanolul (alcool etilic), metanolul etc. sunt buni - însă doar în cantităţi mici. Să nu uităm că ei sunt obţinuţi din plante tehnice (gen rapiţă) pentru a căror cultură se folosesc imense resurse provenite din petrol: fertilizanţi, maşini agricole etc. şi dau un randament energetic redus (i.e. indicele de întoarcere a energie investite e mare) . De asemenea, cultivarea la scară mare acestor plante s-ar face în dauna culturilor cerealelor - necesare pentru hrănirea unei populaţii globale din ce în ce mai numeroase... Altfel spus, chiar dacă cultivarea pe scară largă a unor asemenea culturi ar fi profitabilă (pe măsură ce preţul petrolului creşte) ar fi o adevărată crimă împotriva umanităţii să iei pâinea de la gura oamenilor...
f.O economie bazată pe hidrogen?
Nici hidrogenul nu pare răspunsul adecvat. Un motor care utilizează hidrogenul are un preţ extrem de ridicat. Un alt inconvenient major este acela că tehnologia actuală necesită folosirea platinei (20 grame pentru fiecare motor) care este un metal rar (rezervele mondiale sunt în jurul a 7 mii de tone; 80% din acestea se află în Africa de Sud!) . De asemenea acest tip de motoare au o durată relativ scurtă de viaţă - necesitând înlocuirea lor după circa 1 an de folosinţă. Chiar dacă am descoperi noi tehnologii care să înlocuiască platina, o economie bazată pe hidrogen suferă de multe probleme. Cum putem stoca hidrogenul? Tehnologia actuală este extrem de costisitoare: hidrogenul trebuie ţinut sub presiune în containere metalice. De asemenea, pierderile nu sunt neglijabile. Ce ne facem apoi cu înlocuirea întregii infrastructuri mondiale: maşini cu hidrogen, reţele de distribuţie a hidrogenului etc.? Avem 1,7 miliarde de automobile, milioane de avioane şi de vapoare (de diverse tonaje)... ce ne facem cu ele?
Cea mai importantă este modul cum obţinem acest element. Actualmente, există două procedee tehnologice importante. Primul ar fi: obţinerea hidrogenului din metan. Chiar dacă ignorăm ineficienţa acestui proces, el depinde esenţial de utilizarea gazelor naturale - a căror extracţie urmează o curbă asemănătoare cu cea a petrolului. A doua metodă este cea de a folosi electroliza. Numai că această metodă consumă de fapt mai multă energie (electrică) decât dă în schimb energia obţinută din arderea hidrogenului! Pentru a putea aplica pe scară largă această metodă, ar trebui să construim pe plan mondial mii de centrale atomice! Dar şi acestea - abstracţie făcând de problema deşeurilor nucleare - sunt costisitoare şi utilizează uraniu (care iarăşi este o resursă relativ rară). O soluţie ar fi utilizarea controlată a fuziunii nucleare (care transformă hidrogenul în heliu, eliberând o cantitate enormă de energie) - ceea ce deocamdată este o utopie... dar pare singura şansă...
8.Ţinând cont de tabloul pesimist prezentat mai sus, există totuşi vreo cale de ieşire?
Răspunsul este afirmativ, dar cu un lanţ lung de condiţii... E necesară o cooperare internaţională fără precedent, o alocare masivă de resurse, implementarea a cât mai multe forme de energie alternativă (din cele descrise anterior), reformarea sistemului financiar internaţional (dependent în momentul de faţă de creşterea economică susţinută de petrol), reformarea masivă a economiei pentru a putea utiliza noile forme de energie, schimbarea mentalităţii oamenilor şi trecerea de la o societate de consum către o societate a "economiei"... Chiar şi aşa, nivelul de trai şi consumul energetic vor fi mult mai reduse în noua lume (post-petrol) decât în cea actuală. Din păcate, alte soluţii nu există în momentul de faţă... şi poate e bine că lucrurile stau astfel: fiindă modelul de viaţă occidental (american în primul rând) este extrem de nociv, din multe puncte de vedere... şi omenirea, dacă vrea să-şi continue odiseea, trebuie să renunţe la el.
Poate că e mai bine ca "vârful petrolului" să vină mai repede, decât mai târziu fiindcă, cu fiecare an ce trece, lumea devine tot mai dependentă de "aurul negru" ... iar atunci când inevitabila prăbuşire va veni, "cu cât cazi mai de sus, cu atât de loveşti mai rău"...
9.Care sunt perspectivele concrete în lumea reală în care trăim?
Dacă ţinem cont de actuala situaţie, lucrurile nu stau deloc pe roze. SUA, care consumă 25% din producţia anuală de petrol rafinat din lume, nu dă semne să-şi schimbe concepţiile. Dimpotrivă, acţiunile sale militare (invadarea Irakului şi a Afganistanului, ameninţarea cu invazie a Iranului şi Venezuelei) denotă nevoiaa lor tot mai acută de a pune mâna pe resursele de petrol ale globului. SUA importă azi circa 60% din necesarul său de petrol şi cifra va creşte cu siguranţă. China şi India, la rândul lor, duc o politică de industrializare care cere tot mai mari cantităţi de petrol. O mică umbră de speranţă ar putea veni de la ţările europene care utilizează tot mai multe forme alternative de energie (centrale eoliene, panouri solare etc.) deşi încă într-o proporţie foarte redusă. Ca o concluzie generală, viitorul este destul de sumbru...
"Vârful petrolului" sau "apogeul petrolului" (Peak Oil) este momentrul în care extracţia de petrol în lume îşi va atinge maximul. Acest concept a fost introdus de către geologul american Marion King Hubbert . Ideea e foarte simplă: Devreme ce petrolul este o resursă neregenerabilă, cantintatea extrasă va fi din ce în ce mai mare, până la un moment dat când va fi atins un maxim (numit "vârful petrolului" sau "vârful Hubbert") după care extracţia va începe, inevitabil, să scadă. În timp, cantitatea extrasă urmează o curbă, numită " curba Hubbert " care e asemănătoare cu un clopot.
2.De ce să ne facem griji?
"Vârful petrolului" reprezintă o schimbare dramatică. Petrolul a reprezentat, în secolul trecut, sursa de bază a creşterii economice şi a dezvoltării tehnologice. Odată cu această dezvoltare, cererea de petrol a devenit din ce în ce mai mare - iar această cerere a fost acoperită printr-o creştere continuă a extracţiei de petrol. Acest lucru nu va mai putea fi făcut după "vârful petrolului".
Acest lucru va duce desigur la creşterea preţurilor la benzină şi motorină. Dar asta este doar un factor absolut minor! Să ne gândim doar la problema transporturilor - toate produsele vor deveni mai scumpe. Mâncarea va fi prima pe listă, fireşte! (Să nu uităm că agricultura presupune o seamă de operaţii care se execută cu ajutorul maşinilor agricole care folosesc motorină!). De asemenea, industria petrochimică este dependentă de petrol. Vârful petrolului va afecta aşadar fiecare aspect al industriei care foloseşte energie, sau petrol ca materie primă.
3."Vârful petrolului" înseamnă că am rămas fără petrol?
Nu, înseamnă doar că am extras jumătate din cantitatea de aproximativ 2 mii de miliarde de barili care se presupune că există în subsolul Pământului. De asemenea, înseamnă că am extras ceea ce era mai uşor de extras: petrolul care a mai rămas în subsol va fi mai dificil de extras. Zăcămintele de petrol nu sunt simple rezervoare! Exctracţia petrolului depinde de presiunea din interiorul zăcământului care îl împinge înafară. Iniţial, lucrurile merg foarte uşor - e suficient să faci o gaură în pământ şi petrolul va ţâşni pur şi simplu la suprafaţă! Dar pe măsură ce presiunea scade, trebuie să injectezi apă marină sau dioxid de carbon pentru a menţine presiunea. Iar acest lucru nu merge la nesfârşit - de fapt, niciodată nu poţi extrage tot petrolul care se află într-un zăcământ, ci doar circa 40% din el! La un moment dat, se ajunge în situaţia că se consumă mai multă energie pentru a extrage petrolul, decât cea rezultată din petrolul extras! Evident, într-un asemenea caz exploatarea încetează!
4.Când va avea loc "Vârful petrolului"?
Asupra acestei probleme există mai multe opinii. Sursele credibile vorbesc despre o stopare a creşterii în următorii 5 ani. De exemplu, asociaţia de studii a vârfului petrolului ( ASPO ) afirmă că acest moment va interveni în anul 2008.
5.Care sunt cauzele "vârfului petrolului" ?
Istoria extracţiei petrolului urmează o curbă matematică, de forma unui clopot, numită curba lui Hubbert. Această lege se aplică nu doar în cazul petrolului, ci şi pentru extracţia multor altor resurse. Extracţia de petrol a început la sfârşitul secolului 19. Interesul a crescut pe măsură ce oamenii şi-au dat seama cât de importantă este această resursă pentru economie. Din ce în ce mai mult petrol a fost descoperit, iar rata extracţiei a crescut neîncetat. Însă, după 1964 (care a reprezentat un maxim), descoperirile de noi zăcăminte de petrol au început să fie din ce în ce mai reduse. Asta nu s-a întâmplat pentru că oamenii ar fi renunţat la căutări, ci din simplul motiv că zăcămintele au devenit din ce în ce mai greu de găsit - cu tot avantajul dat de noile tehnologii. Este evident că, odată ce descoperirile de noi zăcăminte sunt din ce în ce mai rare, va veni un moment când şi extracţia va scădea! Devreme ce încă mai descoperim noi resurse, şi mai avem destule rezerve în zăcămintele deja exploatate, producţia de petrol nu se va prăbuşi pur şi simplu după "vârf" ci va cunoaşte o scădere graduată.
6.Care sunt totuşi consecinţele "Vârfului petrolului"?
Problema fundamentală este următoarea: Cererea de petrol cunoaşte o creştere de 2-2,5% anual - şi nu sunt şanse de atenuare, devreme ce ţări cum ar fi China sau India (peste o treime din populaţia globului!) au o politică de industrializare şi o rată de creştere a cererii de petrol de 8-9% pe an! Chiar dacă vor mai trece câţiva ani după "apogeu", preţurile la petrol vor face printre altele ca transportul pe distanţe mari să devină prea scump - conducând astfel la un fenomen de "re-localizare", opus globalizării prezente. Ce avantaj va avea de exemplu o firmă americană să folosească mâna de lucru ieftină dintr-o ţară de mâna a treia pentru a produce adidaşi să zicem, când preţul pentru a-i aduce apoi în ţară va deveni atât de mare încât afacerea să devină nerentabilă?
"Vârful petrolului" va pune în discuţie modul de creştere al economiei mondiale, bazată pe consum. Standardele de viaţă din ţările occidentale - şi nu numai - vor scădea după momentul "vârfului". (vezi: "Sfâşitul Suburbiei ") Să nu ne facem iluzii! Chiar şi o scădere aparent minoră a producţie poate duce la creşteri majore ale preţului petrolului (În timpul crizei din anii 1970, o scădere cu 5% a dus la creşteri de aproape 4 ori ale preţului petrolului brut!). Iar ceea ce va urma nu va fi o simplă criză, ci o condiţie permanentă a civilizaţiei umane! Recesiunea economică este de neevitat, ducând la creşterea preţurilor la toate produsele, sărăcirea populaţiei, şomaj şi mişcări sociale de amploare, noi războaie pentru resurse etc.
Producţia de petrol va scădea treptat, iar peste 50 de ani după "vârf" va deveni practic nesemnificativă. Acela va fi sfârşitul erei petrolului... Societatea industrializată, aşa cum o cunoaştem astăzi nu va mai exista. Iar foarte mult timp pentru a dezvolta surse alternative de energie nu avem!
7.Care ar fi sursele alternative şi ce probleme tehnice pun acestea?
Din păcate, lucrurile sunt departe de a fi atât de optimiste pe cât par la prima vedere... Multe dintre sursele aşa-zis "alternative" la petrol sunt de fapt, mai degrabă, "derivate" ale petrolului. Voi prezenta în cele ce urmează câteva dintre ele:
a.Petrolul extras din nisipurile canadiene (zăcăminte neconvenţionale).
Partea proastă este că exctraţia petrolului din nisipurile petrolifere este foarte costisitoare şi totodată - ceea ce e şi mai grav - este ineficientă din punct de vedere energetic: se consumă un baril de petrol pentru a extrage doar 1,5 barili (în timp ce în cazul petrolului "clasic" proporţia este de 1:30). E greu de crezut faptul că cineva va investi o sumă atât de uriaşă pentru rezultate relativ modeste. Iar o asemenea investiţie va fi făcută abia când preţurile petrolului mondial vor fi deja extrem de ridicate. Chiar şi pentru cele mai optimiste previziuni, producţia suplimentară de 4 milioane de barili pe zi va reprezenta doar o picătură în oceanul cererii tot mai mari de petrol pe plan mondial...
b.Concepţia "abiotică" despre petrol.
Există o teorie recentă, introdusă de geologii sovietici în anii 1970, potrivit căreia petrolul are o origine "abiotică" provenind din nişte procese chimice de condensare a hidrocarburilor gazoase, undeva la nivelul mantalei (circa 70 km adâncime). Majoritatea geologilor nu sunt însă de acord cu această concepţie. Şi chiar dacă această teorie ar fi corectă, procesul de reînoire, dacă are într-adevăr loc, ar fi extrem de lent - la nivelul erelor geologice - deci are oricum o prea mică influenţă asupra condiţiilor lumii în care trăim. Declinul producţiei de petrol a avut loc deja cam în toate ţările din lume (excepţie făcând doar ţările din Orientul Mijlociu). De exemplu, în SUA maximul producţiei a fost atins în anii 1970 (la 10 milioane de barili pe zi) în timp ce azi producţia este menţinută la un nivel de 5 milioane de barili pe zi.
c.Petrolul "sintetic" obţinut din cărbune.
Această tehnologie a fost utilizată masiv de Germania nazistă în timpul războiului, din cauză limitării resurselor petroliere. Circa o jumătare din petrolul utilizat de armata germană a provenit pe această cale. Totuşi, procedeul folosit este costisitor şi ineficient: Din 100 de kilograme de cărbune abia se obţin 30 de litri de petrol. Fireşte, ceea ce nevoia a împins pe germani să facă în război s-ar putea să împingă şi omenirea, odată cu scăderea resurselor "clasice" de petrol. Însă, nici resursele de cărbune nu sunt nelimitate! În ritmul în care sunt exploatate azi, ele sunt suficiente pentru 200 de ani, însă în cazul unei utilizări intensive, fireşte, ele se vor termina mult mai repede! Nici factorul "poluare" nu poate fi neglijat în acest caz!
d.Energia solară, eoliană, energia mareelor, energia geotermală.
Energiile solare şi eoliene suferă de restricţii fizice evidente şi nu vor fi în stare să înlocuiască decât o parte minoră din energia dată de petrol. În primul rând, le lipseşte ceea ce se cheamă "densitatea energetică" pe care o are petrolul. De exemplu: Sunt necesare 13000 de turbine eoliene pentru a genera aceiaşi energie electrică pe care o dă o centrală termoelectrică (555-megawaţi). Celulele fotovoltaice sunt chiar mai puţin eficiente: toate panourile solare instalate la momentul de faţă în lume abia dau energia unei centrale termoelectrice cu cărbuni! (circa 500 megawaţi). În plus, energia eoliană şi solară NU este o formă de energie transportabilă aşa cum este cea dată de petrol: şi în nici un caz nu poate asigura reţeaua actuală de transporturi: camioane, vapoare, avioane etc. Un alt aspect deloc de neglijat, este cel potrivit căruia, în fiecare celulă fotovoltaică se investeşte o cantitate importantă de tehnologie (extracţie de metale rare de exemplu), tehnologie care consumă petrol! De fapt, realitatea tristă arată că e necesară mult mai multă energie pentru a crea o celulă fotovoltaică decât ne putem aştepta să ne dea înapoi sub formă de energie electrică! Lucrurile nu sunt foarte roze nici în ceea ce priveşte energia mareelor şi cea geotermală - datorită costurilor ridicate pentru a construi astfel de centrale şi a productivităţii scăzute.
e.Dar biocombustibilii?
Biocombustibilii, cum ar fi biodieselul, etanolul (alcool etilic), metanolul etc. sunt buni - însă doar în cantităţi mici. Să nu uităm că ei sunt obţinuţi din plante tehnice (gen rapiţă) pentru a căror cultură se folosesc imense resurse provenite din petrol: fertilizanţi, maşini agricole etc. şi dau un randament energetic redus (i.e. indicele de întoarcere a energie investite e mare) . De asemenea, cultivarea la scară mare acestor plante s-ar face în dauna culturilor cerealelor - necesare pentru hrănirea unei populaţii globale din ce în ce mai numeroase... Altfel spus, chiar dacă cultivarea pe scară largă a unor asemenea culturi ar fi profitabilă (pe măsură ce preţul petrolului creşte) ar fi o adevărată crimă împotriva umanităţii să iei pâinea de la gura oamenilor...
f.O economie bazată pe hidrogen?
Nici hidrogenul nu pare răspunsul adecvat. Un motor care utilizează hidrogenul are un preţ extrem de ridicat. Un alt inconvenient major este acela că tehnologia actuală necesită folosirea platinei (20 grame pentru fiecare motor) care este un metal rar (rezervele mondiale sunt în jurul a 7 mii de tone; 80% din acestea se află în Africa de Sud!) . De asemenea acest tip de motoare au o durată relativ scurtă de viaţă - necesitând înlocuirea lor după circa 1 an de folosinţă. Chiar dacă am descoperi noi tehnologii care să înlocuiască platina, o economie bazată pe hidrogen suferă de multe probleme. Cum putem stoca hidrogenul? Tehnologia actuală este extrem de costisitoare: hidrogenul trebuie ţinut sub presiune în containere metalice. De asemenea, pierderile nu sunt neglijabile. Ce ne facem apoi cu înlocuirea întregii infrastructuri mondiale: maşini cu hidrogen, reţele de distribuţie a hidrogenului etc.? Avem 1,7 miliarde de automobile, milioane de avioane şi de vapoare (de diverse tonaje)... ce ne facem cu ele?
Cea mai importantă este modul cum obţinem acest element. Actualmente, există două procedee tehnologice importante. Primul ar fi: obţinerea hidrogenului din metan. Chiar dacă ignorăm ineficienţa acestui proces, el depinde esenţial de utilizarea gazelor naturale - a căror extracţie urmează o curbă asemănătoare cu cea a petrolului. A doua metodă este cea de a folosi electroliza. Numai că această metodă consumă de fapt mai multă energie (electrică) decât dă în schimb energia obţinută din arderea hidrogenului! Pentru a putea aplica pe scară largă această metodă, ar trebui să construim pe plan mondial mii de centrale atomice! Dar şi acestea - abstracţie făcând de problema deşeurilor nucleare - sunt costisitoare şi utilizează uraniu (care iarăşi este o resursă relativ rară). O soluţie ar fi utilizarea controlată a fuziunii nucleare (care transformă hidrogenul în heliu, eliberând o cantitate enormă de energie) - ceea ce deocamdată este o utopie... dar pare singura şansă...
8.Ţinând cont de tabloul pesimist prezentat mai sus, există totuşi vreo cale de ieşire?
Răspunsul este afirmativ, dar cu un lanţ lung de condiţii... E necesară o cooperare internaţională fără precedent, o alocare masivă de resurse, implementarea a cât mai multe forme de energie alternativă (din cele descrise anterior), reformarea sistemului financiar internaţional (dependent în momentul de faţă de creşterea economică susţinută de petrol), reformarea masivă a economiei pentru a putea utiliza noile forme de energie, schimbarea mentalităţii oamenilor şi trecerea de la o societate de consum către o societate a "economiei"... Chiar şi aşa, nivelul de trai şi consumul energetic vor fi mult mai reduse în noua lume (post-petrol) decât în cea actuală. Din păcate, alte soluţii nu există în momentul de faţă... şi poate e bine că lucrurile stau astfel: fiindă modelul de viaţă occidental (american în primul rând) este extrem de nociv, din multe puncte de vedere... şi omenirea, dacă vrea să-şi continue odiseea, trebuie să renunţe la el.
Poate că e mai bine ca "vârful petrolului" să vină mai repede, decât mai târziu fiindcă, cu fiecare an ce trece, lumea devine tot mai dependentă de "aurul negru" ... iar atunci când inevitabila prăbuşire va veni, "cu cât cazi mai de sus, cu atât de loveşti mai rău"...
9.Care sunt perspectivele concrete în lumea reală în care trăim?
Dacă ţinem cont de actuala situaţie, lucrurile nu stau deloc pe roze. SUA, care consumă 25% din producţia anuală de petrol rafinat din lume, nu dă semne să-şi schimbe concepţiile. Dimpotrivă, acţiunile sale militare (invadarea Irakului şi a Afganistanului, ameninţarea cu invazie a Iranului şi Venezuelei) denotă nevoiaa lor tot mai acută de a pune mâna pe resursele de petrol ale globului. SUA importă azi circa 60% din necesarul său de petrol şi cifra va creşte cu siguranţă. China şi India, la rândul lor, duc o politică de industrializare care cere tot mai mari cantităţi de petrol. O mică umbră de speranţă ar putea veni de la ţările europene care utilizează tot mai multe forme alternative de energie (centrale eoliene, panouri solare etc.) deşi încă într-o proporţie foarte redusă. Ca o concluzie generală, viitorul este destul de sumbru...
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
